Faceti cunostinta cu a doua mea minte!

- La ce te gandesti? o intreba Took.

- La ce vorebeati voi. La Paulo calatorind singur. Daca ingerul lui o avea aripi. Si de ce m-o fi interesand pe mine asta. Si pana la urma, cred ca niciodata n-am vorbit despre ingeri.

- Nu, nu. Vreau sa stiu daca exista altceva in mintea ta. Ceva ce nu poti controla.

Ea simti cum mainile lui ii atingeau tamplele.

- Relaxeaza-te, relaxeaza-te – tonul vocii lui era acum mai bland. La ce te gandesti?

Auzea sunete. Si voci. Abia acum isi dadu seama la ce se gandea, desi toata ziua nu-si luase gandul de la acel lucru.

- La o melodie, raspunse. O cant incontinuu de cand am ascultat-o ieri la radio, cand eram pe drum incoace.

Da, cantase o melodie fara incetare, incepea si o termina, o termina si iar o lua de la capat. Nu-i putea iesi din cap.

Took ii ceru sa-si deschida ochii.

- Asta-i a doua minte, spuse el. Faptul ca tot canti o melodie, ceva . Putea fi oricare alta preocupare. Sau, daca erai indragostita, il puteai avea acolo inauntru pe omul pe care ti-ar fi placut sau ai fi vrut sa-l uiti.  Dar a doua minte nu e un lucru simplu: lucreaza independent de vointa dumitale.

Se intoarse apoi spre Paulo si rase:

- O melodie! Ca toata lumea care si-a umplut a doua minte cu muzica. Femeile ar trebui sa fie mere indragostite, nu cu melodii in cap! N-ai avut niciodata vreo dragoste inchisa in cea de-a doua minte?

Amandoi radeau cu pofta.

-Sunt cele mai rele iubiri, ingrozitoare! continua Took, fara sa reusi sa-si stapaneasca rasul. Calatoresti, incerci sa uiti tot, dar a doua minte iti spune tot timpul: “Ce i-ar fi placut si lui asta! “, “Of! Ce bine ar fi fost daca era si el aici ! ” .

Paulo Coelho – Walkiriile